3
FASCINAȚIA POVESTIRII
Dinamism în povestire. Timpul perfect simplu FRAGMENTUL A Și abia plecă bătrânul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. Scrisoarea III, de Mihai Eminescu
FRAGMENTUL B Abia ieși profesorul din clasă că începură discuțiile: — Văzuși, Ionele, ce ne dădu la lucrare? — Văzui, Vasile, dar văzurăm toți că era din lecția de zi! — Ce făcuși la primul subiect? — Îmi luă jumătate de timp să-l rezolv, dar celelalte două fură mai ușoare și le rezolvai mai repede. Colegul meu, de nervi, rupse ciorna.
Descoperă!
Explorează!
Perfectul simplu este un timp trecut care se folosește cu valori diferite în literatură și în comunicarea orală. În povestirile scrise redă, la fel ca perfectul compus, o acțiune petrecută și încheiată în trecut.
1. Precizează dacă fragmentele citate reprezintă texte literare sau nonliterare. 2. Transcrie pe caiet toate verbele la modul indicativ din cele două texte. 3. Recitește fragmentele citate și analizează afirmațiile următoare, apreciind cu A (adevărat) sau F (fals) conținutul lor referitor la verbele evidențiate. • Toate verbele redau acțiuni prezente în raport cu momentul vorbirii. • În primul text, verbele fac acțiunea să pară mai vie, ca și cum s-ar desfășura sub ochii cititorului. • În al doilea text, verbele redau o acțiune încheiată cu puțin timp în urmă. • Primul text redă o acțiune ce tocmai s-a încheiat înainte de momentul scrierii. 4. Copiază tabelul de mai jos și completează spațiile libere cu formele lipsă, ghidându-te după terminațiile celorlalte verbe. Primul rând conține forma de dicționar (infinitiv) a verbelor.
(a) mânca (eu) mâncai
(a) pleca
(a) vedea
(a) face
(a) ieși
(a) veni
(a) fi
(a) rupe
plecai
văzui
făcui
ieșii
venii
fui
rupsei
tu) mâncași
văzuși
fuși
(el) mâncă
ieși
(noi) mâncarăm
văzurăm
făcurăm
rupserăm
(voi) mâncarăți (ei/ele) mâncară
62
rupse
venirăți plecară
ieșiră
