Adio, venerabile maestre! În miez de noiembrie ne-a părăsit Ștefan Angi, muzicolog clujean (n. în 1933), profesor la Academia Națională de Muzică ”Gheorghe Dima”. Personalitate distinsă a școlii ardelene, Ștefan Angi a fost un adevărat lord, o persoană care impunea respect prin modul său de a fi, de a vorbi, de a se purta, prin erudiție și prin modestie. L-am cunoscut cu ocazia unor susțineri de doctorat la sus-amintita instituție clujeană, întrezărind apoi personalitatea sa complexă, rară, de reprezentant al unei generații care credea în educație, politețe, adevăr. A venit apoi ca invitat, de mai multe ori, la București, la Simpozionul Internațional de Muzicologie ”George Enescu” din cadrul Festivalului Internațional ”George Enescu”, susținând comunicări interesante, care astăzi pot fi citite în volumele de Proceedings publicate de Editura muzicală. Această activitate de cercetare științifică i-a purtat pașii la multe reuniuni de profil, festivaluri, simpozioane, în țară și în străinătate.
Absolvent al Conservatorului de pe malurile Someșului, a continuat studii de filosofie la Universitatea ”Lomonosov” din Moscova. Titlul de doctor l-a obținut în 1965, cu o teză care prefigura viitoarea sa pasiune: estetica muzicală, disciplină ale cărei baze le-a statornicit. Și-a legat numele de facultatea someșană care l-a format ca muzician, unde a activat mai bine de șase decenii, deținând inclusiv funcția de decan al Facultății de compoziție și muzicologie timp de 8 ani. A colaborat și cu Opera Maghiară, cu Muzeul de artă, cu Universitatea Babeș-Bolyai, dar și cu Universitatea ”Partium” din Oradea. Nu o dată a semnat și materiale în revista noastră, tot pe teme clujene (”A.M.” i-a dedicat și un amplu interviu, în 2 părți, în 2016), scrierile sale analitice fiind publicate și de cealaltă revistă a Uniunii, ”Muzica”. 134
