Mihai Cosma - Editoriale

Un volum de artă: ”Tenorul Cornel Stavru – etalon clasic” Editura muzicală a publicat, nu demult, o superbă carte-album dedicată tenorului Cornel Stavru, una dintre vocile de aur ale Operei bucureștene. Volumul, semnat de Alexandru Emanoil și Ioana Stavru, adună între paginile sale (peste 330 la număr) informații, comentarii, date și detalii ale unei cariere spectaculoase, desfășurate deopotrivă în țară și peste hotare, de la sfârșitul anilor ‘50 până la începutul anilor ‘80. Totodată, latura iconografică este absolut impresionantă, nenumărate fotografii (cu netăgăduită valoare istorică), afișe, diplome, programe de sală, acte oficiale, extrase din presă, statistici, jaloane ale turneelor internaționale, notițe marcate pe partitură sau știme scrise de mână, colorând (la propriu și la figurat) volumul, de o calitate a tiparului pe care o putem numi, fără rezerve, excepțională.

Cartea începe, desigur, cu anii tinereții, cu multe poze de familie, inserate cu măiestrie în pagină, pe o canava artistică și tehnică inovatoare, originală și elegantă.

Un loc aparte revine readucerii în atenție a elogiilor criticii muzicale, surprinse sub semnăturile unora dintre cei mai importanți cronicari ai vremii. Și asta, într-o perioadă în care Opera bucureșteană nu ducea lipsă de ”vedete”, scena fiind seară de seară aureolată de numele unor personalități definitorii pentru arta cântului din România și care (cel puțin din perspectiva unor articole de presă) reprezentau o ”concurență” pentru oricine, atunci când era vorba despre evidențierea celor mai buni soliști dintro distribuție. În anii de început Cornel Stavru i-a avut ca partenere pe Zenaida Pally, Teodora Lucaciu, Ioana Nicola, Venera Rogozea, Maria Voloșescu, Elena Cernei, Arta Florescu, Maria Șindilaru, Elena Dima-Toroiman, soprana clujeană Lucia Stănescu, apoi pe Magda Ianculescu, Mariana Stoica, Maria Slătinaru, Marina Krilovici, Eugenia Moldoveanu etc. etc., și ca parteneri pe Petre Ștefănescu-Goangă, Mihail Arnăutu, Octav Enigărescu, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Ladislau Konya, Dan Iordăchescu, Eduard Tumageanian, Vasile Martinoiu, Mircea Buciu, Constantin Gabor, Gheorghe Crăsnaru etc. etc.

Cornel Stavru a apărut pe scena Operei din București încă înainte să apară...

Opera însăși în acea clădire. Construită pentru manifestările Festivalului Mondial al Tineretului din 1953, clădirea de la capătul Bulevardului Kogălniceanu și-a deschis porțile mai întâi pentru evenimentele acestui Festival, care includeau un dificil Concurs de canto, la care tenorul Cornel Stavru (pregătit până atunci de două artiste rusoaice) a câștigat Premiul III; după ce, cu câteva luni mai devreme, participase la un alt concurs, pe plan național, care să-i dea dreptul să se califice pentru concursul internațional din luna august 1953. Sunt oferite detalii relevante, inclusiv repertoriul care l-a propulsat pe lista laureaților: 4 arii veriste, dintre cele mai solicitante, care arată că deja la vârsta de 24 de ani vocea sa avea caratele unui glas spinto.

Secvențe din cronici scrise de Zeno Vancea, J. V. Pandelescu, Viorel Cosma, Alfred Hoffman, Edgar Elian, Ada Brumaru jalonează traseul plin de succese al artistului, angajat mai întâi la Ansamblul Artistic al Armatei, la Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei, apoi, peste câțiva ani, la cea mai importantă instituție lirică a țării (între timp evoluând, ca atâția alți soliști lirici, în coruri bisericești cărora aceștia le ofereau o sonoritate impresionantă). Aparițiile sale concertistice au fost constante de147