Mihai Cosma - Editoriale

scenografului Daniel Bianco și realizatoarei costumelor Pepa Ojanguren, desigur slujind concepția rafinată a regizorului Emilio Sagi (fost director al Teatrului pentru zarzuela din Madrid și fost director artistic al Teatro Real), semnatar al unor producții admirate de publicul dintr-un număr imens de teatre, printre care se numără toate casele importante ale operei din Austria, Belgia, Elveția, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Monte Carlo, Portugalia, Rusia, Spania, Israel, Argentina, Chile, Statele Unite, China și Japonia ! În rolul principal feminin, Imogene, a evoluat soprana bulgară Sonia Yoncheva, o voce lirică, perfect controlată, caldă, plină, flexibilă, obținând cele mai multe aplauze din partea unui public foarte și exigent, care a umplut până la refuz sala, în ciuda prețului dublu la bilete practicat în cazul evenimentelor de tipul unei premiere. A uimit prin acutele sale și prin rafinamentul efectelor vocale Javier Camarena, tenor mexican în mare formă, foarte iubit și el de public spaniol și nu numai. Avusesem plăcerea de a-i evalua pe ambii, la începutul anului, ca membru al juriului ”Premiilor Oscar” ale operei (International Opera Awards), unde au obținut nominalizări la categoria ”Discul anului”. Dar întâlnirea ”live” cu asemenea voci a fost realmente o experiență necesară, care îmi întărește convingerea că oferta de pe piața mondială a teatrului cântat, este, la ora actuală, incredibil de bogată și că se situează la un nivel calitativ aproape nemaiîntâlnit în trecut. Tot pe acest palier al calității, deopotrivă vocale cât și actoricești s-a remarcat din plin și compatriotul nostru George Petean, excelent în rolul Ernesto, ales pentru premieră deși pe același rol mai figurau încă 2 redutabili baritoni: Vladimir Stoianov și Simone Piazzola, bine-cunoscuți telespectatorilor români din transmisiile de operă din marile teatre difuzate de canalul TV Mezzo.

Un gând de admirație merită experimentatul dirijor Maurizio Benini, dar și orchestra Teatrului Regal, admirabil condusă și foarte maleabilă, dincolo de calitățile individuale ale instrumentiștilor care s-au remarcat în solo-uri. De altfel, remarcabilul șef de orchestră căruia i se datorează succesul muzical al premierei a reușit, prin valoare și prin rezultate, să devină un ”om al casei” în mai toate marile teatre ale lumii, fie că se numesc MET, Royal Opera ”Covent Garden”, Teatro alla Scala, Opera din Paris, Wiener Staatsoper etc. La fel de bun este și corul spaniol, coordonat de Andres Maspero, de origine argentiniană, aflat de aproape un deceniu în fruntea ansamblului vocal madrilen, după ce s-a perindat (pe aceeași funcție) pe la Rio de Janeiro, Buenos Aires, Barcelona, Frankfurt și Munchen.

Prin urmare, se poate spune că și de această dată (așa cum se întâmplă de ani buni la Madrid) noua premieră a fost un triumf, de data aceasta interesul fiind nu atât în plan regizoral (teatrul spaniol are reputația de a invita creatori de montări foarte 181