Cariera sa dirijorală evoluând rapid și spectaculos, Ionel Perlea își găsește tot mai greu resurse de timp pentru a se dedica activităților în cadrul Societății, astfel că în 1931 trimite o scrisoare prin care cere îngăduința de a se retrage din Comitet, solicitare acceptă în ședința din 14 noiembrie.
Această funcție de conducere nu a fost singura deținută de marele dirijor, ajuns să conducă destinele Operei din București din fotoliul directorial. Aici a avut o viziune artistică ferm articulată, atât în ceea ce privește repertoriul cât și promovarea valorilor1. Dar să revenim la Societatea Compozitorilor. Locul lui Ionel Perlea în Comitet a fost completat de Dimitrie Cuclin, recent întors din S.U.A., țară în care va pleca, pentru onorarea unor contracte de concerte și de înregistrări, marele maestru originar din Ialomița.
Unul dintre puținele concerte simfonice organizate, cu mari eforturi, de compozitorii români, a beneficiat de sprijinul lui Perlea, care a dirijat o parte a programului din 16 martie 1933, în alternanță cu colegii săi Alfred Alessandrescu și Theodor Rogalski.
A fost printre puținii care l-au susținut pe Radu Urlățeanu, aducându-l la Operă, tânărul dirijor având o soartă tragică, luându-și viața în urma unui scandal muzical naționalist declanșat de un concert de-al său din Timișoara, care a alimentat în mod tendențios tensiuni româno-maghiare. 1
221
