Mihai Cosma - Editoriale

Fir-ar-monica să fie!... ...au decretat comuniștii în anii de după război. Și firamonică se făcu, astfel mun’cipiul alegându-se cu o orchestră simfonică de stat... Cu nostalgie, unii visează și azi la acele elaborate scheme în care e suficient să cunoști pe cineva, undeva, la Partid – și gata, se rezolvă orice problemă, iar soluția este implementată, ”din respect pentru valori”, pe termen... nedeterminat.

Zilele trecute a fost mare agitație sindicală prin mediile de socializare, unde nu puțini muzicieni s-au solidarizat și au înfierat cu mânie Atacul împotriva culturii, Asasinatul muzical care se pregătește pe malurile Mureșului. Că aveau sau nu aveau treabă cu subiectul, că s-au interesat sau nu despre ce este vorba, că erau pe acasă ori pe alte meleaguri (unde lucrurile sunt organizate cu totul altfel decât aici... adică mai pe linia reformelor, care ar putea acum să lovească în ”ai noștri”), zeci de vajnici apărători ai vieții spirituale ardelene au răsărit de peste tot și au condamnat cu indignare așa-zisa desființare a unei instituții de cultură. Printre argumentele supreme: în anii Democrației Populare orchestra asta avea n salariați, corul avea și el n salariați, iar în anul de grație douăzecidouăzecișiunu ar putea să ajungă să aibă... n minus x. Păi nu se interesează și domn’ primar cum era pe vremea Tătucului, când împreună cu lumina de la Răsărit veneau și ștatele cu salariile pentru oamenii muncii din firarmonici? Plătite, fără discuții, de la buget, că doar nu dădeau din buzunarul propriu... Și peatunci țara era săracă, dar tot își permitea... Păi cum, la ce împrumuturi externe se iau astăzi, nu sunt bani pentru Artă?!...

La doar câteva luni după ce mulți dintre acești apărători ai culturii țipau ca din gură de șarpe că... ”Ciuma roșie” ne va înghiți dacă nu stârpim acel partid stalinist al cărui nume era pronunțat sacadat de întâi-stătătorii aleși de popor, tot ei privesc acum cu nostalgie la decretele Puterii Populare roșii, care înființa firarmonici și opere de stat.

Dar când vine vorba despre interesele noastre personale, 51